Statul încasează impozite și contribuții și cheltuiește mai mult decât încasează; diferența este deficitul. Mai jos: de unde vin banii, unde se duc și cum stă România față de vecini.
Cifra Eurostat: cea la care se aplică limita UE de 3%.
Cifra lunară a Ministerului Finanțelor, socotită pe măsură ce banii intră și ies. Se reia în fiecare ianuarie.
Două deficite. Deficitul ESA este măsura europeană: socotește veniturile și cheltuielile când sunt datorate, acoperă toată administrația publică și este cifra la care se aplică limita UE de 3%. Eurostat îl publică o dată pe an. Deficitul cash al Ministerului Finanțelor socotește banii pe măsură ce intră și ies, lună de lună din ianuarie; vine mult mai repede, dar cele două nu coincid.
Unde se duc banii. Cheltuielile pe funcții urmează clasificarea COFOG a ONU, aceeași pentru toate țările UE. Protecția socială — mai ales pensiile — este cea mai mare parte peste tot în regiune. Aceste cifre apar cu un an după totaluri, așa că graficul „unde se duc” poate fi cu un an în urma celorlalte.
Dobânzile. Dobânda la datoria publică este o cheltuială care nu cumpără nimic nou. Crește odată cu datoria și cu dobânda la care se împrumută statul, de aceea deficitele și ratingurile ajung în ea.